Balada lupului Alb

Feciori din dacã mamã,
Pribegi ca douã cânturi,
Trecând din vamã-n vamã
Sub pãlmuiri de vânturi,

Mai blânzi ca o poveste
Din care-i lipsa vina,
Ne-au zãmislit din Creste
Si ne-a scãldat Lumina.

Spãlati în ploi si moine,
Curati ca douã schituri,
Ne-au botezat în doine
Si ne-au sfintit în mituri.

Mai plânsi ca douã lacrimi,
Cuminti ca douã stele,
Noi dezlegãm de patimi
Si descântãm de jele.

Din tâmple ningem vise,
Din Inimã-dureri,
Sperantele nezise
La porti de învieri.

Ne-am îmbrãcat în Soartã,
Cumpliti ca o osândã
La daca noastrã poartã
Ca lupii stând la pândã.

Vom însera cu anul
Si-om deveni pãmânturi…
Ne-o tine minte Neamul
Frumosi ca douã cânturi.

Vom adormi cu veacul
Si-om deveni zãpadã…
Ne-o pomeni sãracul
În plânset de baladã.

Ne vom zidi-n Credintã,
În bolta Casei noastre,
Vom ninge cu vointã
Si vom ploua cu astre.

Ne-o creste foc din Suflet,
Ne-or plânge-n palme macii,
Când ne-om opri din umblet
Feciori ai sfintei Dacii…

Pavel Corut

 

 

Advertisements